artimon - explicat in DEX

artimon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai multe catarge. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon.

artimon (Dicționar de neologisme, 1986)
ARTIMÓN s.n. Catargul de la pupă al unei nave. [Pl. -onuri, -oane. / cf. fr. artimon, it. artimone].

artimon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARTIMÓN s. n. catarg de la pupă al unei nave. (< fr. artimon, it. artimone)

artimon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*artimón n., pl. oane (fr. artimon, it. artimóne). Mar. Catargu din apoĭ al corăbiiĭ.

artimon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
artimón s. n., pl. artimónuri/artimoáne

artimon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
artimon n. catartul dinapoi al corăbiei.

artimon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai mulți arbori. [Pl. și: artimoane] — Din fr. artimon.