artiodactil - explicat in DEX

artiodactil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARTIODACTÍL, -Ă, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici; (și la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care aparține artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyles.

artiodactil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARTIODACTÍL, -Ă I. adj. (despre animale) cu degete perechi; paricopitat. II. s. n. pl. paricopitate. (< fr. artiodactyle/s/)

artiodactil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*artiodáctil și -íl, -ă adj. (d. vgr. ártios, cu soț, păreche [!], și dáktylos, deget). Zool. Cu degetele cu soț, bisulcat. S. n., pl. e. Animal mamifer care are la picĭoare degete (copite) părechĭ, ca bou, ipopotamu. V. mamifer, perisodactil.

artiodactil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
artiodactíl¹ (-ti-o-) adj. m., pl. artiodactíli; f. artiodactílă, pl. artiodactíle

artiodactil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
artiodactíl² (-ti-o-) s. n., pl. artiodactíle

artiodactil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARTIODACTÍL, -Ă, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici; (și la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care aparține artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. artiodactyle.