artificialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTIFICIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate. [
Pr.:
-ci-a-] –
Artificial +
suf. -itate.artificialitate (Dicționar de neologisme, 1986)ARTIFICIALITÁTE s.f. Caracterul a tot ce este artificial; lipsă de naturalețe. [<
artificial +
-itate].
artificialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTIFICIALITÁTE s. f. caracter artificial; lipsă de naturalețe. (< fr.
artificialité)
artificialitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTIFICIALITÁTE, artificialități, s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
artificial +
suf. -(i)tate.artificialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*artificialitáte f. (d.
artificial). Calitatea de a fi artificial.
artificialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artificialitáte (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. artificialitắțiiartificialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)artificialitate f. însușirea lucrului artificial.
artificialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTIFICIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; (rar) artificiozitate. [
Pr.:
-ci-a-] —
Artificial +
suf. -itate.