articol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTÍCOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisă (de proporții mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, științifică etc. ◊
Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacției unei publicații periodice în cele mai importante probleme ale actualității.
Articol-program = articol care cuprinde concepția generală și programul de activitate al unei publicații periodice la începutul apariției sale.
2. Diviziune într-un document oficial, marcată de obicei printr-un număr de ordine sau printr-o literă. ♦ Diviziune într-un buget, într-un plan financiar etc., care conține denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli.
3. Obiect care se vinde în comerț.
4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părți de vorbire și care marchează diverse funcții gramaticale ale cuvintelor pe care le însoțește. – Din
fr. article, lat. articulus.articol (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTÍCOL s.n.
1. Expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
3. Obiect de comerț.
4. Parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
7. (Inform.) Element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program. (cf. lat.
articulus, it.
articolo, fr.
article)
articol (Dicționar de neologisme, 1986)ARTÍCOL s.n. 1. Expunere făcută într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtând de obicei un număr de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care conține denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli..
3. Obiect de comerț, lucru care se vinde în comerț.
4. Parte de vorbire care însoțește substantivul, având rolul de a arăta în ce măsură obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor.
5. Fragmente articulate între ele care alcătuiesc diferite părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor. [< lat.
articulus, cf. it.
articolo, fr.
article].
articol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)artícol (artícole), s. n. –
1. Expunere scrisă cu caracter publicistic. –
2. Diviziune într-un document oficial. –
3. Obiect care se vinde în comerț. –
4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar), alte părți de vorbire. –
Var. articul, artic. Lat. articulus (
sec. XVII). –
Der. articula, vb.;
articulați(un)e, s. f.;
articular, adj.;
desarticula, vb.articol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTÍCOL, articole, s. n. 1. Compoziție cu caracter informativ, documentar, științific etc., tipărită într-o publicație periodică. ◊
Articol de fond = articol cu un conținut general de îndrumare, de orientare în problemele importante actuale; editorial.
Articol-program = articol care cuprinde concepția generală și programul de activitate al unei publicații periodice, la începutul apariției sale.
2. Diviziune într-un document oficial, marcată de obicei printr-un număr de ordine sau printr-o literă. ♦ Diviziune care conține denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli într-un buget sau într-un plan financiar.
Articol contabil = formulă de înregistrare a unei operații economice, în ordine cronologică.
3. Obiect de comerț.
4. Particulă sau cuvânt care se alătură unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. –
Fr. article (
lat. lit. articulus).
articol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artícol s. n.,
pl. artícole; abr. art.; articolul citat abr. art. cit.articol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)articol n.
1. subdiviziune a unei legi sau a unui tractat;
2. parte dintr’un tot:
articol de ziar; articol de fond, articolul principal al unui ziar politic;
3. obiect de comerț, marfă:
articole de lux, de modă; 4. Gram. parte de cuvânt care dă numelui un sens determinat.
articol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTÍCOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisă (de proporții mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, științifică etc. ◊
Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacției unei publicații periodice în cele mai importante probleme ale actualității.
Articol-program = articol care cuprinde concepția generală și programul de activitate al unei publicații periodice la începutul apariției sale.
2. Diviziune într-un document oficial, marcată de obicei printr-un număr de ordine sau printr-o literă. ♦ Diviziune într-un buget, într-un plan financiar etc., care conține denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. ♦ (
Jur.) Diviziune într-un act normativ. ♦ (
Inform.) Unitate elementară de organizare a unui fișier. ♦ (
Zool.) Segment component al unor organe.
3. Obiect care se vinde în comerț.
4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părți de vorbire și care marchează diverse funcții gramaticale ale cuvintelor pe care le însoțește. — Din
fr. article, lat. articulus.