armonios - explicat in DEX

armonios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie¹, plin de armonie¹, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.

armonios (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso].

armonios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. plin de armonie; plăcut. (< fr. harmonieux, it. armonioso)

armonios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Pr.: -ni-os] – După fr. harmonieux.

armonios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*armoniós, -oásă adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios.

armonios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armoniós (-ni-os) adj. m., pl. armonióși; f. armonioásă, pl. armonioáse

armonios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
armonios a. plin de armonie.

armonios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie¹, plin de armo­nie¹, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] — Din fr. harmonieux.