armonist - explicat in DEX

armonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) 1. Persoană specializată în teoria armoniei¹. 2. Persoană care cântă din armonică. – Din fr. harmoniste.

armonist (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMONÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în știința armoniei. 2. Cântăreț din armonică. [Cf. germ. Harmonist, fr. harmoniste, it. armonista].

armonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMONÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în știința armoniei. 2. cântăreț din armonică (1). (< fr. harmoniste)

armonist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște armonia¹ (2). 2. Persoană care cântă din armonică. – Fr. harmoniste.

armonist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*armoníst, -ă s. (d. armonie; fr. harmoniste). Care știe legile armoniiĭ. Cîntăreț din armonică.

armonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armoníst (rar) s. m., pl. armoníști

armonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) 1. Persoană specializată în teoria armoniei¹. 2. Persoană care cântă din armonică. — Din fr. harmoniste.