aristotelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din
fr. aristotélique.aristotelic (Dicționar de neologisme, 1986)ARISTOTÉLIC, -Ă adj. Care aparține lui Aristotel; bazat pe principiile, pe ideile lui Aristotel. [Cf. fr.
aristotélique].
aristotelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARISTOTÉLIC, -Ă adj. propriu lui Aristotel. (< fr.
aristotélique)
aristotelic (Dicționaru limbii românești, 1939)*aristotélic, -ă adj. În felu luĭ Aristotele. S. Partizan al luĭ Aristotele.
aristotelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aristotélic adj. m.,
pl. aristotélici; f. aristotélică, pl. aristotélicearistotelic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. — Din
fr. aristotélique.