ariston (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARISTÓN, aristoane, s. n. Aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe cilindri sau pe discuri. – Din
fr. ariston.ariston (Dicționar de neologisme, 1986)ARISTÓN s.n. Aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri. [Pl.
-oane. / < fr.
ariston].
ariston (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARISTÓN s. n. vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri. (< fr.
ariston)
ariston (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARISTÓN, aristoane, s. n. Aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri. –
Fr. ariston (<
gr.).
ariston (Dicționaru limbii românești, 1939)*aristón n., pl.
oane (vgr.
áriston, cel maĭ bun). Un fel de flașnetă mică.
ariston (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aristón s. m.,
pl. aristoáneariston (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ariston n. un fel de flașnetă portativă.
ariston (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARISTÓN, aristoane, s. n. Vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe cilindri sau pe discuri. — Din
fr. ariston.