aristotelism - explicat in DEX

aristotelism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme.

aristotelism (Dicționar de neologisme, 1986)
ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].

aristotelism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme)

aristotelism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aristotelism n. filozofia lui Aristotele.

aristotelism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARISTOTELÍSM s. n. Termen generic desemnând gândirea filosofilor și școli­lor filosofice, care s-au ocupat de studierea lucrărilor lui Aristotel, preluând în întregime sau în parte tezele, metodele lui de gândire. — Din fr. aristotélisme.