aril - explicat in DEX

aril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

aril (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

aril (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÍL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle].

aril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÍL¹ s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)

aril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÍL² s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

aril (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARÍL s. n. Radical care derivă de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. – Fr. aryl.

aril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aríl¹ (radical organic) s. m.

aril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aríl² (înveliș al unor semințe) s. n., pl. aríle

aril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. — Din fr. aryle.