argus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁRGUS s. m. Om cu privire ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. – Din
fr. argus.argus (Dicționar de neologisme, 1986)ÁRGUS s.m.
1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi.
2. (
Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent.
3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [< fr.
argus, cf.
Argus – fiul lui Zeus și al Niobei].
argus (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁRGUS s. m. 1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi. 2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent. 3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei. (< fr.
argus)
argus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÁRGUS (în mitologia greacă), monstru cu o sută sau o mie de ochi, din care jumătate rămîneau de veghe atunci cînd dormea. Însărcinat de Hera să o păzească de rivala ei, Io, metamorfozată în vacă, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drep recunoștință, Hera i-a mutat nenumărații ochi pe coada păunului. Simbol al vigilenței neobosite.
argus (Dicționaru limbii românești, 1939)*árgus m., pl.
și (după numele unuĭ strașnic păzitor mitologic cu o sută de ochĭ). Om care vede și observă foarte bine:
ochĭ de Argus. Zool. Un fel de fazan din Malaezia. Un fel de fluture.
argus (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Argus 1. Monstru fabulos, născut din Agenor (
sau Arestor). Avea o sută de ochi, din care, atunci cînd dormea, se închideau doar o parte, ceilalți rămînînd deschiși. A fost pus de Hera s-o păzească pe Io (v. și
Io), care fusese metamorfozată în vacă. Ca să-și scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l ucidă pe temutul ei paznic. După o legendă, Argus ar fi fost omorît de o piatră aruncată de la distanță de Hermes; după alta, i s-ar fi tăiat capul, după ce zeul l-a adormit mai înainte cîntîndu-i cu fluierul lui Pan. După moarte, se spunea că Hera a semănat cei o sută de ochi ai lui Argus pe coada păunului, pasăre care îi era dedicată.
2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. și
Argo).
argus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)árgus (om cu privire ageră, vigilent)
s. m.,
pl. árgușiargus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*árgus (zeu)
s. propriu
m.argus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Argus m.
1. Mit. principe grec cu o sută de ochi, pe care Junona îl însărcina să supravegheze pe nimfa Io;
2. fig. păzitor ager, spion:
ochi de Argus.argus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁRGUS, arguși, s. m. Om cu privirea ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. — Din
fr. argus.