argumentațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.argumentațiune (Dicționar de neologisme, 1986)ARGUMENTAȚIÚNE s.f. v.
argumentație.
argumentațiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.argumentațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*argumentațiúne f. (lat.
argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și
-áție și
-áre.argumentațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.