argumentare - explicat in DEX

argumentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.

argumentare (Dicționar de neologisme, 1986)
ARGUMENTÁRE s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta].

argumentare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.

argumentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argumentáre s. f., g.-d. art. argumentắrii; pl. argumentắri

argumentare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argumentare f. 1. fapta sau arta de a argumenta; 2. totalul argumentelor.

argumentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. — V. argumenta.