argumenta - explicat in DEX

argumenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.

argumenta (Dicționar de neologisme, 1986)
ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].

argumenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari)

argumenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare).

argumenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 argumenteáză

argumentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide.

argumenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a de­monstra ceva cu argumente. — Din fr. argumenter, lat. argumentari.