argintuì - explicat in DEX

argintui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

argintui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argintui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

argintui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. — Argint + suf. -ui.