argint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGÍNT (
1)
s. n., (
2)
arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea
fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦
Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (
pop.)
argint-viu =
a) mercur;
b) fig. om plin de energie.
2. S. m. (Mai ales la
pl.) Ban
1, para
3. –
Lat. argentum.