argintos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -se, adj. 1. Argentifer.
2. (
Înv.) Argintiu. –
Argint +
suf. -os.argintos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -oase, adj. 1. Care conține (mult) argint.
2. Argintiu. – Din
argint +
suf. -os.argintos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argintós adj. m.,
pl. argintóși; f. argintoásă, pl. argintoáseargintos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argintos a.
1. asemenea argintului:
luna varsă raze dulci și argintoase BOL.;
2. fig.
atunci Memfis se 'nalță, argintos gând al pustiei EM. [Lat. ARGENTOSUS].
argintos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -oase, adj. 1. Argentifer.
2. (
Înv.) Argintiu. —
Argint +
suf. -os.