argintuit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARGINTUÍT, -Ă,argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.
argintuit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARGINTUÍT, -Ă,argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.
argintuit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL.
argintuit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARGINTUÍT, -Ă,argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. — V. argintui.