argintviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!argínt-víu (mercur) (
pop.)
s. n.,
art. argíntul-víu (dar:
argintul acesta viu)
argintviu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argint-viu n.
1. substanță metalică argintie și de o mare vioiciune în mișcare, servă la facerea barometrelor și termometrelor și joacă un mare rol în superstițiunile populare
(darea de argint viu); 2. fig. sglobiu, prea vioiu.