argintare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARGINTÁRE,argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
argintare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARGINTÁRE,argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.
argintare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) argintáre s. f., g.-d. art. argintắrii; pl. argintắri
argintare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARGINTÁRE,argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. — V. arginta.