argintar - explicat in DEX

argintar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.

argintar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). – Din argint + suf. -ar.

argintar (Dicționaru limbii românești, 1939)
argintár m. (lat. argentarius). Lucrător saŭ vînzător de argint. V. gĭuvaĭergiŭ.

argintar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argintár (rar) s. m., pl. argintári

argintar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argintar m. meșterul care face sau vinde lucruri de argint. [Lat. ARGENTARIUS].

argintar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). — Argint + suf. -ar.