argintat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (
1); argintuit. ♦
Fig. Cu luciu ca de argint (
1). –
V. arginta.argintat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. ♦
Fig. Cu luciu ca de argint; argintiu. –
V. arginta.argintat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argintat a. poleit cu argint:
frâie țintuite și argintate șele AL.
argintat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (
1); argintuit. ♦
Fig. Cu luciu ca de argint (
1). —
V. arginta.