arcuitură - explicat in DEX

arcuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.

arcuitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.

arcuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!arcuitúră (-cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri

arcuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] — Arcui + suf. -tură.