arcuire - explicat in DEX

arcuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. – V. arcui.

arcuire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită, arc.

arcuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arcuíre s. f., g.-d. art. arcuírii; pl. arcuíri

arcuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. — V. arcui.