arcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦
Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. –
Arc +
suf. -ui.arcui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din
arc.arcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arcuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. arcuiésc, imperf. 3
sg. arcuiá; conj. prez. 3
să arcuiáscăarcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦
Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. —
Arc +
suf. -ui.