arcuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. –
V. arcui.arcuit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. –
V. arcui.arcuit (Dicționaru limbii românești, 1939)arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc:
sprincene arcuite.arcuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arcuit a. încovoiat în formă de arc.
arcuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat, curbat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. —
V. arcui.