arcuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal, care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. –
Arc +
suf. -uș.arcuș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)arcuș, arcușuri s. n. (er.) penis
arcuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal și cu care se cântă la instrumente cu coarde. – Din
arc +
suf. -uș.arcuș (Dicționaru limbii românești, 1939)arcúș n., pl.
e și
urĭ. (d.
arc. D. rom. vine rut.
árkuš, pol.
arkusz). Vargă ale căreĭ capete-s unite cu păr de cal, și cu care se cîntă din vioară orĭ din alt instrument cu coarde.
arcuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arcúș s. n.,
pl. arcúșuriarcuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arcuș n. vargă cu capetele încovoiate, unite prin peri de cal, cu care se cântă pe vioară sau pe alt instrument cu coarde.
arcuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal, care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. —
Arc +
suf. -uș.