aproximare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROXIMÁRE s. f. Faptul de
a aproxima. –
V. aproxima.aproximare (Dicționar de neologisme, 1986)APROXIMÁRE s.f. Acțiunea de a aproxima; aproximație. [<
aproxima].
aproximare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!aproximáre (a-pro-) s. f.,
g.-d. art. aproximắrii; pl. aproximắriaproximare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROXIMÁRE, aproximări, s. f. Faptul de
a aproxima. —
V. aproxima.