apropo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROPÓ (
1)
adv., (
2)
apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte.
2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [
Var.:
apropóu s. n.] – Din
fr. à-propos.apropo (Dicționar de neologisme, 1986)APROPÓ adv. (
Fam.) Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte! //
s.n. (
De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rău intenționate) la adresa cuiva; aluzii răutăcioase. [Pl.
-ouri. / < fr.
à-propos].
apropo (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apropó adv. – Fiindcă a venit vorba; bine că mi-am adus aminte.
Fr. à propos. –
Der. apropo(u), s. n. (aluzie).
apropo (Marele dicționar de neologisme, 2000)APROPÓ I.
adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba! II. s. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. (< fr.
à-propos)
apropo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROPÓ1 adv. (Franțuzism) Fiindcă a venit vorba (de asta); a! bine că mi-am adus aminte! –
Fr. à-propos.apropo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROPÓ2, apropouri, s. n. (Franțuzism) Vorbe spuse pe ocolite (și cu intenții răuvoitoare) la adresa cuiva. –
Fr. à-propos.apropo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apropó1 (a-pro-) adv.apropo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apropó2/apropóu (a-pro-) s. n.,
art. apropóul; pl. apropóuriapropo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROPÓ, (
1)
adv., (
2)
apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte.
2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.:
apropóu s. n.] — Din
fr. à-propos.apropò (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apropò adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu această ocaziune, în această privință (= fr.
à propos). ║ n. vorbă zisă la timp;
Apropourile lui Cilibi Moise.