apropò - explicat in DEX

apropo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROPÓ (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropóu s. n.] – Din fr. à-propos.

apropo (Dicționar de neologisme, 1986)
APROPÓ adv. (Fam.) Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rău intenționate) la adresa cuiva; aluzii răutăcioase. [Pl. -ouri. / < fr. à-propos].

apropo (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
apropó adv. – Fiindcă a venit vorba; bine că mi-am adus aminte. Fr. à propos. – Der. apropo(u), s. n. (aluzie).

apropo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APROPÓ I. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba! II. s. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. (< fr. à-propos)

apropo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROPÓ¹ adv. (Franțuzism) Fiindcă a venit vorba (de asta); a! bine că mi-am adus aminte! – Fr. à-propos.

apropo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROPÓ², apropouri, s. n. (Franțuzism) Vorbe spuse pe ocolite (și cu intenții răuvoitoare) la adresa cuiva. – Fr. à-propos.

apropo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apropó¹ (a-pro-) adv.

apropo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apropó²/apropóu (a-pro-) s. n., art. apropóul; pl. apropóuri

apropo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROPÓ, (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropóu s. n.] — Din fr. à-propos.

apropò (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apropò adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu această ocaziune, în această privință (= fr. à propos). ║ n. vorbă zisă la timp; Apropourile lui Cilibi Moise.