apropiere - explicat in DEX

apropiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROPIÉRE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia.

apropiere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROPIÉRE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape.

apropiere (Dicționaru limbii românești, 1939)
apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate.

apropiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apropiére (acțiunea de a (se) apropia, proximitate) (a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropiérii; pl. apropiéri

apropiere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apropiere f. 1. fapta de a fi aproape: a ta apropiere inima-mi de adânc o liniștește EM.; 2. starea lucrului apropiat: venia din apropiere.

apropiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROPIÉRE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] — V. apropia.