apropiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva.
2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [
Pr.:
-pi-at] –
V. apropia.apropiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp).
2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. –
V. apropia.apropiat (Dicționaru limbii românești, 1939)apropiát, -ă adj. Așezat aproape:
locu cel maĭ apropiat. Fig. Intim saŭ înrudit de aproape:
prieten apropiat, rudă apropiată.apropiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apropiat a.
1. ce nu e depărtat:
satul cel mai apropiat;
2. fig. accesibil, afabil:
la cuvinte apropiată POP.
apropiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva.
2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [
Pr.:
-pi-at] — V.
apropia.