aprobator - explicat in DEX

aprobator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.

aprobator (Dicționar de neologisme, 1986)
APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].

aprobator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)

aprobator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).

aprobator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.

aprobator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprobatór (a-pro-) adj. m., pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre

aprobator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprobator m. cel ce aprobă.

aprobator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. — Din fr. approbateur, lat. approbator.