aprobativ - explicat in DEX

aprobativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.

aprobativ (Dicționar de neologisme, 1986)
APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus].

aprobativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus)

aprobativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus).

aprobativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aprobatív, -ă adj. (lat. approbativus). Care arată aprobarea: gest aprobativ. Adv. În mod aprobativ.

aprobativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprobatív (a-pro-) adj. m, pl. aprobatívi; f. aprobatívă, pl. aprobatíve

aprobativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprobativ a. care exprimă aprobare.

aprobativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. — Din fr. approbatif, lat. approbativus.