aproba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROBÁ, aprób, vb. I.
Tranz. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din
lat. approbare.