aprod - explicat in DEX

aprod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.

aprod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
apród (aprózi), s. m. – 1. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. – 2. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Mag. apród „paj” de la apró „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oară într-un document slavo-român din 1443.

aprod (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
aprod, aprozi, s. m. hoț începător

aprod (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.) Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier. – Magh. apród „paj, ucenic”.

aprod (Dicționaru limbii românești, 1939)
apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator [!], perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.

aprod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apród (a-prod) s. m., pl. aprózi

aprod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprod m. 1. odinioară, curtean care slujia la Divanul domnesc, ducea poruncile Domnului pe la boieri și împlinia datoriile: copii și cu aprozii ce pe Domnul ocolesc NEGR.; 2. azi, ușier, slugă pe lângă o autoritate (minister, tribunal): aprozii vorniciei NEGR. [Ung. APRÓD, paj, din APRÒ, mic].

aprod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Româ­nească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. — Din magh. apród „paj, ucenic”.