aplecătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLECĂTOÁRE adj. f. (Despre animale) Care dă să sugă, care are lapte. – Din
apleca +
suf. -(ă)toare.aplecătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)aplecătoare și
plecătoare f., pl.
orĭ (d.
a se [a]pleca. D. rom. vine rut.
plekotóra, plecătoare, și ung.
pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu
mulgare).
aplecătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplecătoáre (
pop.)
(a-ple-) s. f.,
g.-d. art. aplecătoárei; pl. aplecătoáreaplecătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aplecătoare f. oaie cu lapte fără miel.