apelà - explicat in DEX

apela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.

apela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APELÁ, apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare)

apela (Dicționar de neologisme, 1986)
APELÁ vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].

apela (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. (Înv.) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a cere anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. – Fr. appeler.

apela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apelá (a ~) vb., ind. prez. 3 apeleáză

apelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apelà v. 1. a recurge la un tribunal superior; 2. fig. a se referi la, a invoca mărturia cuiva.

apela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.) A introduce un apel (4). — Din fr. appeler.