apelant - explicat in DEX

apelant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant.

apelant (Dicționar de neologisme, 1986)
APELÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărâri judecătorești. [Cf. fr. appelant].

apelant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APELÁNT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s.m. f. (cel) care face un apel (4). (< fr. appelant)

apelant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant.

apelant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apelánt, -ă s. (lat. appéllans, -ántis; fr. appelant). Care apelează.

apelant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apelánt s. m., pl. apelánți

apelant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apelant m. cel ce face apel.

apelant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care a introdus un apel împotriva unei sentințe judecătorești. — Din fr. appelant.