aolică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AOLÍCĂ interj. (
Pop.) Diminutiv a lui
aoleu. –
Aoleu +
suf. -ică.aolică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AOLÍCĂ interj. (
Pop.) Exclamație care exprimă o ușoară părere de rău sau o mustrare blândă. – Din
aoleu +
suf. -ică.aolică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aolícă (
pop.)
interj.aolică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AOLÍCĂ interj. (
Pop.) Diminutiv al lui
aoleu. —
Aoleu +
suf. -ică.