aoleo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AOLEÓ interj. v. aoleu.aoleo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AOLEÓ interj. v. aoleu.aoleo (Dicționaru limbii românești, 1939)aoleó (
eo dift.),
aoléŭ și
aoĭléŭ (vest),
auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și
văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic):
Auleŭ, răŭ mă doare ! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și
vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și
aleleĭ și
oleoleo.aoleo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aoleo ! int. strigăt de durere sau necaz (adesea ironic):
aoleo și vai de mine! [Onomatopee].
aoleo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AOLEÓ interj. v. aoleu.