aoleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [
Var.:
aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.]
aoleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aoléu, interj. – Vai! Doamne! –
Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă,
cf. alei. Întrucît multe cîntece
pop. încep cu
aoleu, pare firesc ca
der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta
aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu
aoleu”.
Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge);
aolitură, s. f. (plîngere, jeluire);
hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers);
hăulit, s. n. (chiot, chiuitură);
hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza
pl. cuvîntului anterior.
aoleu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [
Var.:
aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.]
aoleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!aoléu/aoleó (-leo)/auléu (a-u-) interj.aoleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.:
aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] — Onomatopee.