anulație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ANULÁȚIE,anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation.
anulație(Dicționar de neologisme, 1986) ANULÁȚIE s.f. (Rar) Anulare. [Gen. -iei, var. anulațiune s.f. / cf. lat. annullatio, fr. annulation].
anulație(Marele dicționar de neologisme, 2000) ANULÁȚIEs. f. anulare. (< fr. annulation)
anulație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ANULÁȚIE,anulații, s. f. (Rar) Anulare. — Din fr. annulation.