anula - explicat in DEX

anula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

anula (Dicționar de neologisme, 1986)
ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare – a anihila].

anula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr. annuler, lat. annullare)

anula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare).

anula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză

anulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anulà v. a face nul, a desființa, a nimici.

anula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abro­ga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. — Din fr. annuler, lat. annullare.