anuitate - explicat in DEX

anuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité.

anuitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANUITÁTE s.f. Procedeu de plăți anuale prin care o sumă împrumutată se achită într-un anumit număr de ani, cuprinzând, în afara amortismentului, și dobânda. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. annuité].

anuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANUITÁTE s. f. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate. (< fr. annuité, lat. annuitas)

anuitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANUITÁTE, anuități, s. f. Procedeu prin care un capital împrumutat se rambursează într-un anumit număr de ani, printr-o serie de plăți periodice, cuprinzând în afara dobânzii și o sumă destinată a reconstitui capitalul. [Pr.: -nu-i-] – După fr. annuité.

anuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anuitáte f. (fr. annuité, d. lat. annuus, anual). Sumă vărsată anual p. stîngerea [!] uneĭ datoriĭ plătind cîte o parte din capital și din procent.

anuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți

anuitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anuitate f. sumă vărsată în fiecare an, spre a stinge treptat o datorie.

anuitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și do­bânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] — Din fr. annuité.