anular - explicat in DEX

anular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.

anular (Dicționar de neologisme, 1986)
ANULÁR, -Ă adj. De forma unui inel, care este sau se prezintă ca un inel. [Cf. lat. annularius, fr. annulaire].

anular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANULÁR, -Ă adj. în formă de inel. (< fr. annulaire)

anular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anulár, -ă adj. (lat. anularis, d. ánulus = anellus, inel. Fr. annulaire, cu doĭ n, după o grafie greșită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanța anulară, o unflătură în formă de inel în partea de jos a creĭeruluĭ. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. inelar.

anular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre

anular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. — Din fr. annulaire.