antroponomastic - explicat in DEX

antroponomastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique.

antroponomastic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă adj. (Lingv.) Antroponimic. [Cf. fr. anthroponomastique].

antroponomastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. antroponimic. II. s. f. antroponimie. (< fr. anthroponomastique)

antroponomastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj. (Înv.) 1. Antroponimic (1). – Din fr. anthroponomastique.

antroponomastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice

antroponomastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. — Din fr. anthroponomastique.