antroponimic - explicat in DEX

antroponimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană. – Din fr. anthroponymique.

antroponimic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la antroponimie; antroponomastic. // s.n. Nume de persoană; antroponim. [< fr. anthroponymique].

antroponimic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la antroponimie; antroponomastic. II. s. n. antroponim. (< fr. anthroponymique)

antroponimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antroponímic¹ (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponímici; f. antroponímică, pl. antroponímice

antroponimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antroponímic² (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice

antroponimic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. — Din fr. anthroponymique.