antroponimie - explicat in DEX

antroponimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie.

antroponimie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume].

antroponimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPONIMÍE s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică. 2. totalitatea numelor de persoane. (< fr. anthroponymie)

antroponimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei

antroponimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de per­soană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. — Din fr. anthroponymie.