antonică - explicat in DEX

antonică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.

antonică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

antonică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci

antonică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).

antonică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). — Anton (n. pr.) + suf. -ică.